Admin

Prin Decizia  nr. 18 pronuntata in Dosarul nr. 19/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a admis sesizarea formulată de Tribunalul Galaţi, Secţia Penală prin încheierea din 16 mai 2014 pronunţată în dosarul nr. 1296/233/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv dacă în aplicarea art. 21 (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabilă mai mare de 5 ani aplicată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se înlocuieşte cu a) măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii ori cu b)măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o durată de 5 ani.

Stabileşte că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 din Codul penal cu referire la art. 21 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 187/2012:

–     pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii al cărui cuantum este până în 15 ani se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii;

–    pedeapsa executabilă sau pedeapsa în cazul pluralităţii de infracţiuni executabilă aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii mai mare de 15 ani, însă care nu depăşeşte 20 de ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publică in data de 15 septembrie 2014.

Prin Decizia  nr. 16 pronuntata in Dosarul nr. 17/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a  respins ca inadmisibile, sesizările formulate de Tribunalul Bucureşti –Secţia I-a Penală în dosarul nr.2496/4/2014 şi în dosarul nr.1686/4/2014 privind  pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la interpretarea dispoziţiilor art.22 alin. (4)  lit. b) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art.129 alin.(2) lit.b) din Codul penal în sensul de a lămuri dacă, prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art.129 alin.(2) lit. b) din Codul penal, sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 23 iunie  2014.

Prin Decizia  nr. 15 pronuntata in Dosarul nr. 16/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, prin încheierea de şedinţă din 24 februarie 2014 pronunţată în dosarul nr.276/93/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv, dacă prevederile art.43 alin.(5) din noul Cod penal, ce reglementează regimul sancţionator al recidivei, în situaţia în care fapta a fost săvârşită după executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioară, pot fi interpretate în sensul că pot fi aplicabile şi persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu reţinerea art.37 lit.b din Codul penal anterior, în situaţia în care pedeapsa aplicată a fost redusă în baza art.6 din noul Cod penal.

Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art.6 alin.(1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infracţiuni comise  în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracţiunea săvârşită prin luarea în considerare a dispoziţiilor art.43 alin.(5) din Codul penal.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art.477 alin.3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 23 iunie 2014.

Prin Decizia  nr. 14 pronuntata in Dosarul nr. 15/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a admis sesizarea formulată de Tribunalul Prahova – Secţia penală prin încheierea  din data de 22 aprilie 2014 pronunţată în dosarul nr.4257/281/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv, dacă în interpretarea art.6 alin.(1) din  Codul penal în ipoteza în care este vorba despre o hotărâre de condamnare cu aplicarea art.320¹ din Codul de procedură penală anterior, se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei prin aplicarea principiului recunoaşterii vinovăţiei.

Stabileşte că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art.6 alin.(1) din  Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală anterior, reţinută condamnatului şi valorificată în pedeapsa concretă.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art.477 alin.3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 16 iunie 2014.

Prin Decizia  nr. 13 pronuntata in Dosarul nr. 14/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a admis sesizarea formulată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.530/258/2014 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea dispoziţiilor art.6 alin.1 din Codul penal cu privire la hotărârile de condamnare pronunţate de un alt stat faţă de cetăţeni români, aflaţi în executarea acelei pedepse pe teritoriul României.

Dispoziţiile art.6 alin.1 din Codul penal, privitoare la legea mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, sunt aplicabile şi cu privire la hotărârea de condamnare pronunţată de un alt stat faţă de cetăţenii români, dacă aceasta a fost recunoscută în procedura reglementată de Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit dispoziţiilor art.477 alin.3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 5 iunie 2014.

Prin Decizia  nr. 12 pronuntata in Dosarul nr. 13/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori în dosarul nr. 790/62/2014 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept în sensul dacă infracţiunile prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1968 şi art.8 din Legea nr. 39/2003(în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013) îşi găsesc corespondent în art. 367 alin.1 Cod penal sau dimpotrivă sunt dezincriminate deoarece legiuitorul a înţeles să incrimineze în dispoziţiile art. 367 alin.1 numai infracţiunea prevăzută de art.7 din Legea nr. 39/2003(în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013).

Stabileşte că faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior şi art. 8 din Legea nr.39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.(3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publică in data de 2 iunie 2014.

Prin Decizia  nr. 8 pronuntata in Dosarul nr. 12/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a admis sesizarea formulată de către Tribunalul Dolj, Secţia Penală, în dosarul nr.3004/215/2014 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept ce vizează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 alin.l Cod penal, în sensul de a lua în considerarea la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită şi a circumstanţelor atenuante sau agravante reţinute condamnatului şi care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.

In aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 alin.l Cod penal, stabileşte că la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită nu se vor lua în considerare circumstanţele atenuante sau agravante reţinute condamnatului şi care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publică in data de 26 mai 2014.

Prin Decizia  nr. 11 pronuntata in Dosarul nr. 11/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a respins ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 5559/111/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 216 alin. (1) şi (2) raportat la art. 242 alin. (10) C.pr.pen., în sensul de a lămuri dacă examinarea sesizării privind controlul judiciar pe cauţiune presupune admiterea în principiu a acesteia, după care magistratul analizează temeinicia cererii atât cu ocazia luării iniţiale a acestei măsuri, cât şi cu ocazia înlocuirii măsurii arestului preventiv sau a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, precum şi a chestiunii de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 242 alin. (10), (11) şi (12) raportat la art. 203 alin. (5) şi (6) şi art. 206 alin. (3) coroborat cu art. 352 alin. (1) şi art. 362 alin. (2) C.pr.pen., în sensul de a lămuri dacă examinarea sesizării privind controlul judiciar pe cauţiune de către instanţa de control judiciar în cadrul procedurii înlocuirii măsurii arestului preventiv sau a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune se realizează în şedinţă publică sau în camera de consiliu.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publica in data de 2 iunie 2014.

Prin Decizia  nr. 10 pronuntata in Dosarul nr. 9/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori în dosarul nr. 30259/215/2013 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemelor de drept:

• Dacă în aplicarea art.418 Cod procedură penală, privind neagravarea situaţiei în propriul apel, circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatei în condiţiile ort 74 alin.1 Cod penal din 1969, pot fi menţinute în condiţiile art. 5 Cod penal de instanţa de control judiciar, investită doar cu soluţionarea apelului declarat de inculpată, chiar dacă pentru fapta analizată legea penală mai favorabilă o reprezintă noul cod penal;
• In măsura în care circumstanţele atenuante trebuie menţinute, efectele atenuante ale acestora sunt cele prevăzute de art. 76 din Cod penal din 1969 sau cele prevăzute de art 76 din noul Cod penal. 

Stabileşte că, în aplicarea art.5 Cod penal, circumstanţele atenuante se apreciază global în raport de incriminare şi sancţiune. În situaţia intrării în vigoare a unei noi legi, ce aduce modificări atât cu privire la pedepse, cât şi cu privire la circumstanţe atenuante, circumstanţele ca parte din instituţia sancţiunii unei infracţiuni nu pot fi privite şi analizate distinct faţă de instituţia pedepsei. Înlăturarea circumstanţelor atenuante nu aduce atingere principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac prevăzut în art. 418 Cod procedură penală, atunci când în concret, pentru aceeaşi faptă se stabileşte o sancţiune mai puţin severă.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.(3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată. în şedinţă publică in data de 2 iunie 2014.

Prin Decizia  nr. 7 pronuntata in Dosarul nr. 8/1/2014/HP/P, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori prin încheierea din data de 13 martie 2014 în dosarul nr.550/111/2014 şi sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, prin încheierea din data de 17 martie 2014 în dosarul nr.252/98/2014 (833/2014), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept dacă în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art.6 din Noul Cod penal, în cazul infracţiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită” se înţelege, maximul pedepsei prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, sau şi sporul facultativ prevăzut de aceeaşi lege pentru sancţionarea acestei forme a unităţii legale de infracţiune şi stabileşte:

În aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art.6 din Codul penal, în cazul infracţiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită” se înţelege maximul special prevăzut de lege pentru infracţiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracţiunea continuată.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art.477 alin.3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 26 mai 2014.