Menu

Admin

About Admin

Posts by :

Comunicat de presa a compartimentului relatii externe, relatii cu presa si protocol al Curtii Constitutionale

În ziua de 1 octombrie 2015, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a întrunit pentru a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.440 alin.(1) şi (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

„(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438 ori dacă cererea este vădit nefondată, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.”        

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „dacă cererea este vădit nefondată” din cuprinsul dispoziţiilor art.440 alin.(2) din Codul de procedură penală este neconstituţională în raport de dispoziţiile art.21 alin.(3) şi art.24 din Constituţie.

Curtea a reţinut că soluţia de respingere a cererii de recurs în casaţie pentru motivul că aceasta este vădit nefondată obligă instanţa supremă la examinarea fondului cauzei. Or, această soluţie nu poată fi pronunţată în cadrul procedurii admiterii în principiu a recursului în casaţie, ci doar în faza judecării căii extraordinare de atac, reglementate de dispoziţiile art.445-451 din Codul de procedură penală.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică  celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

 

Decizia nr. 518/2015 a Curtii Constitutionale

Pe rol Curtii Constitutionale a Romaniei s-a aflat soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Filofteia Ciobanu într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Brașov – Secția penală.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (5) şi (8) cu denumirea marginală Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
„(5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor.[…]
(8) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.”

În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi şi art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, iar cele ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3) referitor la independenţa judecătorilor care se supun numai legii, precum şi prevederile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din perspectiva criticilor referitoare la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor”, Curtea constată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, a statuat că aceasta este neconstituţională, deoarece contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate. Astfel, atât plângerea petentului, cât şi notele scrise ale procurorului şi ale intimaţilor sunt susceptibile de a influenţa soluţia privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinantă cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii acţiunii penale. Drept urmare, procedura referitoare la soluţionarea plângerii formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror va fi guvernată de principiile oralităţii şi contradictorialităţii, sens în care toate persoanele interesate vor fi citate în vederea susţinerii apărărilor în faţa judecătorului de cameră preliminară. Astfel fiind, cu privire la acest text legal sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea s-a mai pronunţat în raport de critici formulate din perspectiva aceloraşi texte constituţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, printr-o decizie anterioară precitată, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la ”condiţiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute ”numai prin lege”. Dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză.

Aspectele de noutate pe care autoarea excepţiei susţine că le-a adus în raport cu cauzele precedente şi criticile atunci examinate de Curte dau expresie unor suspiciuni ale acesteia cu privire la modul de înfăptuire a actului de justiţie, aspecte care vizează însă interpretarea şi aplicarea legii de către judecători şi, prin urmare, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.

Astfel, Curtea decide:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală.

Condamnari CEDO 22 septembrie

 La data de 22 septembrie 2015 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dispus condamnarea Romaniei in 2 cauze,
 respectiv: - Cauza Nitulescu contra Romaniei, Curtea a constatat incalcarea art 6 paragraf 1 din Conventia Europeana a drepturilor si libertatilor fundamentale, acordand suma de 3000 euro cu titlu de daune morale. Cauza se refera la condamnarea reclamantei, in recurs, pentru infractiuni de coruptie, dupa ce fusese achitata in prima 
instanta si in apel. Aceasta a fost inregistrata ambiental, atat de denuntatoare, cat si de un ofiter de politie, in timp ce primea
 suma de 400 de dolari, suma care, dupa sustinerile celor din urma, trebuia sa asigure interventia doamnei Nitulescu la o
 institutie publica pentru promovarea denuntatoarei, iar dupa sustinerile petentei constituia un imprumut. Apărarea a solicitat prezentarea autorizațiilor de interceptare, precum și efectuarea unei expertize a autenticității 
înregistrărilor. Denunțătoarea nu s-a prezentat în instanță și nu a comunicat suportul original, la dosar aflându-se doar
 transcrierile înregistrărilor. Datorita necoroborarii declarațiilor date în faza de urmărire penală de denunțătoare, precum și a lipsei suportului de interceptare, prima instanță a pronunțat o soluție de achitare. În recursul formulat de structura anticorupție, cele două hotărâri au fost casate, iar inculpata a fost
 condamnată pentru infracțiunea de trafic de influență. Fără efectuarea cercetării judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că probele în acuzare se coroborează și converg spre vinovăția inculpatei.  In aceste conditii, Curtea a constatat că atât probele au fost obținute în mod nelegal, cât și procedura în ansamblul ei nu a fost una echitabilă. Prin urmare, probele obținute nelegal sunt un indiciu de proces neechitabil, dar trebuie coroborate cu alte aspecte, nefiind suficiente prin ele însele. Caracterul echitabil al procedurii a fost încălcat, se arată, și prin refuzul autorităților de a efectua demersuri efective pentru realizarea unei expertizări a suporturilor interceptărilor, în condițiile în care apărarea le-a contestat constant autenticitatea. La fel a fost apreciată atitudinea denunțătoarei, care a refuzat să prezinte suporturile deținute precum și caracterul inconstant al declarațiilor acesteia.  Linia ce demarchează standardul legalității probelor statuat de jurisprudența CEDO și cel al procedurii penale române este una fină și sensibilă, putând fi ușor traversată de o parte și de cealaltă. Doar o analiză atentă a fiecărui caz în parte poate duce la o justă respectare a principiilor procesului echitabil.  - Cauza Bordenciu contra Romaniei: Curtea a constatat incalcarea art 3 din Conventia Europeana a drepturilor si libertatilor fundamentale, acordand daune morale in valoaree de 15 000 euro si cheltuieli de judecata in valoare de 1 500 euro. Reclamantul este detinut in Penitenciarul Targu Jiu, fiind condamnat la o pedeapsa de 25 de ani inchisoare. Acesta s-a 
plans de conditiile de detentie, respectiv : celule supraaglomerate, fara lumina natura si neventilate corespunzator. In sustinerea cererii acesta a invocat faptul ca s-a imbolnavit ca urmare a conditiilor inumane la care a fost supus. Petentul s-a plans de incalcarea art 3 din Conventia Europeana, intrucat conditiile din Penitenciarul Targu Jiu erau inumane si degradante, celulele erau supraaglomerate, conditiile de igiena erau minime, lumina natura si ventilatie insuficiente, calitatea mancarii scazuta. Curtea a constatat ca reclamantul a fost detinut pentru o perioada de 16 ani si 4 luni in Penitenciarul Targu Jiu si a fost
 incalcat art 3 din Conventie, acordand daune morale in valoare de 15 000 euro.

Facultatea de Drept „Al. I. Cuza” Iasi

Facultatea de Drept a Universității ”Al. I. Cuza” din Iași a dat publicității miercuri, 23 septembrie 2015, un anunt cu privire la festivitatea de deschidere a anului universitar 2015-2016.

Deschiderea anului universitar la Facultatea de Drept va avea loc pe data de 30 septembrie 2015 la ora 13:00 în Amfiteatrul I.1 (Paul Demetrescu).

Deschiderea anului universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” va avea loc pe data de 30 septembrie 2015 la ora 10:00 în Aula Magna ”Mihai Eminescu”.

Rezultate Barou

,

      In data de 21.09.2015 au fost publicate rezultatele obtinute de candidatii care s-au prezentat la examenul de admitere in profesia de avocat ( pentru dobandirea calitatii de avocat stagiar si pentru dobandirea calitatii de avocat definitiv) din data de 14 septembrie 2015.

 Rezultatele au fost afisate pe site-ul oficial al Institutului National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor inppa.ro. Candidatii respinsi la acest examen au putut formula contestatii la punctaj pana la data de 22.09.2015, ora 10:00, contestatii redactate prin completarea unui formular-tip publicat pe pagina de internet. In cadrul Baroului Bacau au fost declarati admisi 4 candidati inainte de solutionarea contestatiilor.

Decizia nr. 15/2015 din 21 septembrie 2015

În şedinţa din 21 septembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţata următoarea soluţie:

Prin Decizia nr. 15/2015, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii ce a făcut obiectul dosarului nr. 10/2015, statuând că:
”Fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 Cod penal”.

Decizia nr. 496/2015 a Curtii Constitutionale

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din data de 22 septembrie 2015 a fost publicatăDecizia Curții Constituționale nr. 496/2015referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată direct de Avocatul Poporului şi vizează dispoziţiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă.”

Curtea reţine că, potrivit art. 273 din Codul de procedură penală din 1968, reluarea urmării penale în caz de redeschidere era de competenţa exclusivă a procurorului, redeschiderea urmăririi penale dispunându-se de procuror prin ordonanţă. Spre deosebire de vechea reglementare, conform art. 335 alin. (4) din actualul Cod de procedură penală, instituţia redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. În acest fel, legiuitorul a înţeles să pună în acord dispoziţiile Codului de procedură penală cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În principal, Curtea reține că, asupra redeschiderii urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în urma unei proceduri necontradictorii, care nu oferă procurorului şi inculpatului dreptul de a participa la soluţionarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, acesția neavând posibilitatea de a-şi susţine în mod direct argumentele, în faţa judecătorului de cameră preliminară. Pentru acest motiv, Curtea constată că aceştia nu beneficiază, potrivit textului criticat, dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Curte mai reţine că lipsa citării suspectului sau, după caz, a inculpatului la soluţionarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale are ca efecte lipsirea acestuia de dreptul de a prezenta personal sau prin intermediul unui reprezentant legal, în faţa instanţei, argumentele favorabile situaţiei sale procesuale. Or, aceasta echivalează cu încălcarea dreptului la apărare al acestui participant la procesul penal, care are interesul procesual de a dovedi neîntrunirea condiţiilor privind redeschiderea urmăririi penale în privinţa sa.

Prin urmare, Curtea constată că soluţia legislativă prevăzută la art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte „fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului”, este neconstituţională, fiind de natură a încălca dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie.

În principal, pentru considerentele de mai sus, cu majoritate de voturi, Curtea admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului, şi constată că soluţia legislativă potrivit căreiajudecătorul de cameră preliminară hotărăşte „fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului” este neconstituţională.

Decizia nr.23 pronuntata in Dosarul nr.2195/1/2015

Prin Decizia  nr. 23 pronuntata in Dosarul nr. 2195/1/2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 2604/189/2013, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept: „dacă infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) din Codul penal din 1969, or, se poate reţine doar infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ipoteza unui unic prejudiciu, cauzat autorităţii contractante”.

Pronunţată în şedinţă publică in data de 16 septembrie 2015.

Comunicat de presa al Compartimentului relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale

,

În ziua de 16 iulie 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor art.3 alin.(3) teza a doua din Codul de procedură penală, conform cărora „În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcţia de judecată.”

În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că soluţia legislativă conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată este neconstituţională.

Curtea a reţinut că, potrivit art.64 alin.(5) şi (6) din Codul de procedură penală, judecătorul care a participat la soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa în aceeaşi cauză la judecata în fond sau în căile de atac. De aceea, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (Decizia nr.599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.886 din 5 decembrie 2014 şi Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.52 din 22 ianuarie 2015), spre deosebire de procedura prevăzută de art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală, unde acuzaţia în materie penală a fost realizată deja, în cazul plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere sau neurmărire penală dispuse de procuror, judecătorul de cameră preliminară astfel competent nu poate să exercite şi funcţia de judecată pe fond, întrucât încheierea pronunţată în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală are valenţele unui rechizitoriu, deci a unei acuzaţii în materie penală. Prin urmare, judecătorul care dispune începerea judecăţii, în baza art.341 alin.(7) pct.2 lit.c) din Codul de procedură penală, este incompatibil să exercite şi funcţia de judecată, în caz contrar încălcându-se art.21 alin.(3) din Constituţie referitor la dreptul la un proces echitabil, şi art.124 alin.(2) din Legea fundamentală, potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv, Judecătoria Satu-Mare – Secţia penală.

În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.223 alin.(2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că sintagma „o infracţiune de trafic de stupefiante” din cuprinsul dispoziţiilor art.223 alin.(2) din Codul de procedură penală este neconstituţională.

Curtea a reţinut că măsura arestării preventive, prevăzută la art.223-240 din Codul de procedură penală, este o măsură preventivă privativă de libertate, de a cărei esenţă este restrângerea libertăţii individuale, prevăzute la art.23 din Constituţie, şi executarea ei într-un centru de detenţie. Reglementarea de către legiuitor a acestei măsuri nu se poate realiza decât cu asigurarea tuturor garanţiilor specifice dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art.21 alin.(3) din Constituţie, precum şi a standardelor de calitate a legii, respectiv claritatea şi previzibilitatea, consacrate de art.1 alin.(5) din Constituţie, precum şi de principiul legalităţii procesului penal, prevăzut la art.2 din Codul de procedură penală. Or, în condiţiile în careinfracţiunea de trafic de stupefiante nu este reglementată în legislaţia penală română, nici în cuprinsul Codului penal nici în cuprinsul unei legi speciale, enumerarea sa printre infracţiunile pentru care poate fi luată măsura arestării preventive este neconstituţională.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv, Tribunalului Sălaj – Secţia penală.

Argumentațiile reținute în motivările soluțiilor pronunțate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Comunicat de presa al Compartimentului relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale

,

În ziua de 14 iulie 2015, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.431 alin.(1) din Codul de procedură penală, conform cărora „Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.”

În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor art.431 alin.(1) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a contestației în anulare se examinează de către instanță „fără citarea părților”este neconstituțională.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv , Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.

Argumentaţiile reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Load More